spa

bowling

sfat

cam asta scria tavi, colegul meu, in vremea scolii:

CUM SA LUAM NOTA MARE LA PROIECT

Stati linistiti! Nu trebuie sa aveti idei deosebite sau aptitudini pentru arhitectura. Iata cateva reguli pe care daca le veti respecta cu strictete succesul este garantat:
1. Trebuie sa faceti corectura la fiecare sedinta de atelier chiar daca nu aveti nici o idee sau nici macar nu ati vazut situl. (ideea vine pe parcurs; daca nu, gasiti voi o justificare a proiectului dup'aia);
2. Cititi tema si chiar daca nu intelegeti nimic desenati un plan la intamplare (eventual dintr-o revista de specialitate) si duceti-va la corectura cu el (va rezolva profu' cumva);
3. La corectura: sa fiti cuminti si pentru nimic in lume sa nu va contraziceti cu profesorul (parerea profesorului trebuie sa fie si parerea ta - divergentele de opinii nu duc la nimic bun)
4. Dupa ce ai mers la fiecare sedinta de atelier se apropie momentul predarii: sa nu cumva sa nu discuti cu profesorul de la unghiurile din care sa faci perspectivele pana la cele mai mici detalii ale paginarii (ar fi pacat sa gresesti tocmai acum, la final);
5. Vine si momentul mult asteptat: discutia finala la panou. Nu trebuie sa aveti emotii: cum ar putea profesorul sa-si dea singur nota mica pe proiect? (e-adevarat, un proiect desenat de tine);
Ce? V-ati inchipuit vreodatata ca arhitectul este mai mult decat un desenator? Foarte rau. Daca stiti sa trageti in tus si sa faceti perspective "ochioase" e suficient. Aveti viitorul asigurat. Nu va mai ganditi la prostii.

NO

rashauar

Stateam si ma gandeam azi in trafic… ca nu-mi place sa stau. Pe de alta parte ce-mi ramane de facut? Sa claxonez ca ceilalti dementi sau sa imi umflu jugulara si sa ma inrosesc ca un porc? Asa ca am intrat intr-o stare meditativa. Oricum nu ma trezisem de tot asa ca starea s-a instaurat aproape de la sine. Nici macar rarele momente in care trebuia sa bag a-ntaia si sa merg cca. un metru nu au reusit sa ma scoata din aceasta stare. Ma gandeam ca daca n-ar fi Bucurestiul varza probabil ca nici n-as avea timp sa ma gandesc. Daca nu as face o ora in cap de acasa pana la birou, n-as avea timp sa stau cu mine nici macar 10 minute. Atunci cum sa ma enervez? Ba chiar am inceput sa ma simt mai bine si m-am gandit cu mila la asa zisele “tari dezvoltate” care n-au blocaje in trafic. Probabil ca cetatenii de acolo nu se gandesc de loc. Totul merge struna si nu le ramane timp de prostii. Pai cum sa renunt eu la asemenea momente pe care le traiesc la volan in favoarea efortului fizic de la pedalele bicicletei? Nu mai zic si de riscul de a fi lovit ori de catre un sofer nervos, ori de vreun pieton hapsan cu un baston din lemn cu capat de cauciuc. Bine! Recunosc! Adevarul e undeva la mijloc. Ultima data cand am iesit cu bicicleta a fost chiar ok. Am iesit dupamasa in parcul Carol sa beau o bere cu prietenii. Cand s-a inserat am mers cu bicicletele in Baricade – un bar in spate pe la Unirii - si am baut mai departe. Pana la urma am plecat spre casa urcand panta de la pasajul Marasesti, cu viteza, apropiandu-ma de casa. Abia cand am ajuns in apartament mi-am dat seama ca am febra. Am luat un algocalmin fiola si m-am bagat de urgenta in pat. M-am ridicat din nou pentru ca uitasem sa beau apa. Asta e o metoda buna de a eluda mahmureala. Daca te hidratezi bine inainte de culcare n-ai nimic a doua zi. Am adormit. Dimineata mi-am dat seama ca metoda apara partial de mahmureala si de febra musculara deloc.

Am trecut si de semaforul asta. Perfect! Mai ramane cu aproximatie o jumatate de ora. Ma uit la o echipa de muncitori de la drumuri care sta si se uita la mine. Unul e cu spatele si sparge ceva cu un baros. Ceilalti am senzatia ca se uita cu mila la mine. Probabil, cred ei, ca sufar din cauza ca nu si-au terminat lucrarea. Aiurea! M-as da jos din masina, as pune avaria si m-as opri sa beau o bere cu ei. Ce tare ar fi. Sa vad atunci ce reactie ar avea ceilalti soferi. Sa vad atunci cine mai claxoneaza si cat ii tine. Nici cu metroul nu mi-e rusine. Ultima oara cand am mers cu el a trebuit sa astept sa treaca trei garnituri pentru ca nu am putut sa ma urc in ele. N-am vazut in viata mea atata puhoi de lume. De unde vin? Si mai ales unde se duc? La birou! - o sa zica toata lumea. Pai bine mai omule…cu atatea forte de munca ar trebui sa fim cel putin pe acelas loc cu Japonia. Asta-mi aduce aminte de un banc…un roman si un japonez discutau despre motivatia lor la locul de munca…japonezul zice:

- eu muncesc 2 ore pentru familie, 2 ore de placere, 2 ore pentru imparat si 2 ore pentru Japonia! Romanul zice si el:

- eu muncesc 2 ore pentru familie, placere nu-mi face, imparat n-avem si-mi bag picioru’ in japonia ta.

Cert este ca exista acum in romania o frenezie. Trebuie sa muncesc ca sa agonisesc si sa-mi permit orice! Mobila, parfumuri, bicicleta, cort, masina, butelie, barca, plasma, camera foto/video, dvd-uri, cd-uri, combina, sa merg la restaurant, la cinema si la bowling, la fittness, tenis, bazin si intr-un final sa fiu om realizat. Eventual sa ma casatoresc si sa fac si un copil care sa aiba toate cele de mai sus. Iata deci implatarea visului american in cosmarul romanesc. Muncim ca sa facem shopping si sa ne hranim pe noi si familiile in fast-fooduri din cinematografe in timp ce dam o bila. Grozav! Nu zic ca nu e bine. Ai tot ce-ti doresti! Oricine poate sa munceasca si sa-si permita orice. Vorba lui Liviu…colegul meu…”daca vrei barca, iti iei barca!” Nimic mai adevarat. Dar imi aduc aminte de “Fight Club”, film in care se critica dur modul asta de viata traita dupa un catalog, devenit peste noapte o noua biblie. Da! - exact asta se intampla! Oamenii isi traiesc mai nou viata dupa cataloagele Ichea, Bricostor, Practicar, Metro, Selgros, Carfur, Bila samd. Oare nu apare si un catalog cu masaj tailandez? Sau macar unul cu spatii de meditatii…in care sa stai si sa te gandesti ca nu e cazul sa cumperi toate rahaturile de care n-ai nevoie si pe care n-ai sa le folosesti niciodata in viata?

Am ajuns la Romana. De aici merge mai repede. E un politist (a aflat ca li se mai spune si cap de ghips din cauza caschetei albe) care isi unduie gratios mana facandu-mi semn sa o calc si sa trec mai repede de intersectie. Il ascult. El e stapanul intersectiei. Ma gandesc ca la intoarcere o sa fie la fel. Cand ma plictisesc in trafic vorbesc la telefon. Asa face si Serban. Mai rezolvi niste treburi…mai aranjezi parcursul zilei. Se mai baga cate unul in fata nervos. Claxoneaza, injura...il las. O sa ajunga cu 5-maxim 10 minute mai devreme la destinatie si sunt aproape sigur ca n-o sa se gandeasca ca tocmai a castigat 10 minute din viata doar pentru el. Sunt aproape sigur ca n-o sa se gandeasca. E genul care nu pierde vremea cu prostii. Am ajuns la birou. Acum muncesc ca sa am bani sa platesc facturile. Vreau sa-mi cumpar un yaht in vreo 10 ani si sa stau pe mare. Yaht cu panze...nu salupa d-aia imensa. Ceva mic, decent, cu barulet aprovizionat, putina muzica, o pipa si cam atat. Acum insa trebuie sa platesc intretinere, telefon, internet, benzina, electricitate...etc.

A zis cineva o vorba mare...“romanul daca nu e preocupat si stresat de ceva...nu e om...” - asa este. Daca nu isi termina ficatii cu probleme nu e implinit...si tot acel cineva a zis...“de ce sa ma stresez? ca sa ajung cel mai bogat din cimitir?“ Foarte adevarat! Acum nu vreau sa ma plang ca sa nu se inteleaga ca nu-mi place ce fac...problema e ca mi-ar placea sa mai fac si altceva – macar din cand in cand!

birou agentie

cadou de ziua mea (powered by creatza)

dormitor - conacul golescu

drumset

nu mai am timp de tobe decat in format virtual...plus ca ocupa mai putin spatiu si nu fac zgomot care sa deranjeze vecinii. nu e acelasi feeling tough...

...za ual

La un moment dat s-au apucat mai marii scolii de arhitectura sa restaureze fatada scolii. Foarte frumos! S-au ridicat schele, s-au tocmit antreprenori si tot tacamul...Intr-o noapte insa ce sa vezi...! Fatada reprezentativa a facultatii de arhitectura, si anume, cea dinspre fantana de la universitate, s-a facut alba!! De fapt, ea fiind de piatra, se putea observa cu ochiul liber o spoiala de culoare alba aplicata pana la o inlatime de aproximativ 6m de la pamant, si terminata, nu cum ne-am astepta, cu o linie ferma si dreapta, ci cu o linie sovaitoare si tremurata ca pisatul boului. M-am gandit pe data ca asa o fi procesul de restaurare...asa s-o fi prevazut in proiect...M-am uitat atent si schela restauratorilor nu era pe aceasta fatada ci pe alta si asta de mai bine de un an de zile. Atunci m-am intrebat cat de rapid au putut ei sa mute schela, sa spoiasca, sa mute schela la loc si sa se faca ca nu s-a intamplat nimic. Ineficient. Nici un antreprenor normal la cap n-ar fi facut asa ceva. Excelent!! - mi-am zis. Atunci cine?! si de ce?? Motivul este ca pe acest zid se gaseau o sumedenie de grafitti-uri si stencil-uri facute de niste derbedei si golani care au luptat impotriva comunismului, si-au exprimat dorinta de libertate si asa mai departe. Scandalos! Nu puteau sa lupte si ei in alta parte...si daca nu, macar sa nu fi mazgalit frumusete de fatada... Cert este ca niste oameni de bine cu simt civic si responsabilitate obsteasca au decis sa inlature impuritatile, dintr-un loc atat de important al istoriei noastre, cu o metoda foarte eficienta: vinaromul, cunoscut si sub denumirea de "lavabil". Operatiunea "FATADA" s-a desfasurat la adapostul intunericului din motive de securitate si camuflaj - de asta spun ca brusc, intr-o dimineatza, fatada devenise alba si frumoasa cat vedeai cu ochii (aprox. 6m). La cealalta fatada, restaurarea decurgea in parametrii normali: se curata piatra cu diverse instrumente abrazive si si pe asta cand au terminat-o, s-a transformat dintr-un zid de piatra, usor inegrita de vreme si cu o patina speciala, intr-un zid curat ca lacrima si mai degraba asemanator cu o felie imaculata, imensa de tort. Asta e alta poveste. Revenind la oile noastre, insa, trebuie sa spun ca personal m-am simtit jignit. Nu numai eu, dar si Tavi si multi alti colegi de-ai mei. Cum sa spoiesti tu, primarie de capitala, o cladire cu valoare istorica si mai mult de atat...tocmai cladirea in care se invata arhitectura!! Am trecut direct la fapte. M-am dus la Tavi acasa si am decupat din carton litere care formau textul "FATADA RESTAURATA DE PRIMARIA SECTORULUI 1", am luat un spray cu vopsea acrilica albastra, doua role de scotch de hartie si am purces spre universitate. Evident, si operatiunea "CONTRAFATADA" s-a desfasurat tot la adapostul intunericului din aceleasi motive de camuflaj si securitate. Am lipit, am dat cu spray, am asteptat sa se scurga nitel ca sa para facut intradevar de primarie, am dezlipit, am distrus dovezile, am fotografiat si in final ne-am dus in Club A sa bem. Peste fix o saptamana, a aparut un articol in Catavencu cum ca primaria sectorului unu angajeaza prin licitatie firme indoielnice care le fac inscriptii ieftine prin oras pe fatadele pe care le restaureaza. Evident era si o poza cu stencil-ul nostru. Mi-e greu sa cred ca un cotidian ironic n-a inteles ironia...
Pe. Es.
Intre timp aceeasi oameni de bine au venit cu acelasi vinarom si au astupat si stencil-ul...inca se intrezareste insa pe sub stratul economic de alb. Daca nu...se gaseste o poza in arhiva de stencil-uri romanesti pare-mi-se la numarul 29

blog?

M-am gandit de multe ori ce e ala blog!?...mi se parea ca am un oarecare handicap ca n-am blog...toata lumea buna avea blog - eu nu! In sfarsit mi-a dat ioana mica un link, am apasat pe el si m-a inrebat cineva sau ceva daca vreau sa-mi fac blog. DA!...am zis...trebuie musai sa intru in rand cu lumea. De ce sa aiba altii si eu sa n-am!?? Zis si facut...am dat next next next, am completat, am copiat, m-am semnat si am acceptat...intr-un tarziu am dat finish si iata ce am realizat. Nu pot sa spun ca ma simt alt om...sau mai bun sau mai drept...ma simt ca si pana acum...de fapt nu simt mai nimic. Poate doar ca am o preocupare in plus. Nu ca n-aveam destule da e bine sa te tii in priza ca sa nu te ramolesti. Oricum acum raspund cu da la cele mai imortante intrebari din viatza...ai casa? ai masina? ai job? ai mail? ai blog? La atatea posesii nu stiu daca mai ramane timp sa ai si viata. Pana la urma e un mod facil de a-ti asterne gandurile si parerile in vazul lumii ca sa vezi daca si ea are aceleasi ganduri sau pareri - sau macar asemanatoare. E bine sa ai pareri...(parerea mea).
Deci pana una alta am blog si o sa scriu, o sa postez, personalizez, comentez, editez si moderez, cateodata aberez, ori de cate ori ma trece!

scoala de arhitectura versus hollywood II

scoala de arhitectura versus hollywood I

stufix reloaded

am apucat in timpul scolii sa fac doar un trailer la film...daca e careva interesat sa inceapa lucrul la lung metraj...sunt deschis ;)

apartament 13